1. Partea I
2. Partea a II-a
3.1. Partea a III-a, A
3.2. Partea a III-a, B
4. Partea a IV-a
5.1. Partea a V-a, A
5.2. Partea a V-A, B
6. Partea a VI-a
7.1. Partea a VII-a, A
7.2. Partea a VII-a, B
luni, 21 ianuarie 2008
joi, 3 ianuarie 2008
Cum a luat fiinta liceul de fete dela Targoviste "Constantin N. Carabella"
Leicul la care am invatat eu, a fost infiintat mai intai ca liceu de fete - in perioada interbelica, apoi a fost liceu auto - in perioada comunista, iar acum este colegiu national - filiera teoretica.
Am gasit in cartea Spicuiri din presa interbelica damboviteana scrisa de Mihai Oproiu si Mihaela Oproiu, doua articole despre infiintarea acestui liceu pe care le reproduc pe blog.
Cum a luat fiinta liceul de fete dela Targoviste "Constantin N. Carabella"
Era acum 8 ani. Fata mea, Elena-Dora, fina bietului Ion I. Dalles, mort de tanar, la 33 de ani, zdrobind de durere pe maica-sa si pe noi, care-i stiam sufletul lui, dar in zambetul ascuns al unor neamuri ce voiau sa-l mosteneasca - iesise din clasa a IV-a primara.
Ma pomenesc acasa cu o scrisoare trimisa de preacucernicul preot Al. Popescu-Grecea sau "Leu" - cum ii zicea domnul V. Baranga - in care ne spunea ca ar fi bine sa ne strangem si sa facem un liceu pentru fetele noastre, pentru a nu le mai trimite prin straini asa de mici.
Am acceptat numaidecat aceasta idee si cautam sa o generalizez printre concetatenii mei, parinti de fete. Unii primeau bucurosi, altii indoielnici si nehotarati cum, de altfel, suntem mai toti targovistenii de azi, consecinta - se vede - a tembelismului lepadat de orientati pe aici, ziceau: "Da! TI-ai gasit! Popa Burtea - asa ii mai zic unii prietenului Alexandru - si sa faca liceu!"
Altii iar: "Popii se amesteca in toate si popa asta se vara ca piperul in terce, peste tot locul". Si cate si mai cate nu i-a auzit fata cinstita a sfintiei sale, ca i se zicea in dos.
Si cucernicia sa, foarte frumos, nu s-a descurajat si sinchisit de mutrele batjocoritoare ale unor interesati si a pornit la drum, apoi a tinut-o pe el tot inainte.
Intai a cumparat niste case, pe urma le-a cumparat. Si recunosc ca fiind ales in comisiunea de evaluare de o adunare generala, insumi eu - adica credeti ca eu nu sunt tembel? Ba prea sunt, uneori - am excelat prin lipsa de la comisiune, asa ca parintele i-a dat inainte si iaca-ne instalati pe Calea Domneasca, in casele noastre, acolo unde e azi scoala comerciala.
Dar, fata noastra bisericeasca nu se astampara deloc. Visa si pace un local maaare, frrrrumos si cu tot confortul, pentru odraslele tuturor conjudetenilor si concetatenilor nostri, care sa ramana in vecii vecilor.
Cum a facut, cum a dres, s-a dat cu binisorul pe langa bunul nostru orasean, frunts intre fruntasi, domnul Costica N. Carabella, si cu sosele si momele, amintindu-i mereu de partea sufletului si viata vesnica ce ar avea daca ar da pentru scoala de luminat fetele romanilor - si, cu toata diferenta de idei ce aflai acum de curand ca avea sotia sa, moarta anul acesta, care tinea ca averea domnului Carabella sa ramaie copiilor ce raposata avea din alta casnicie - iata-l pe nesatiosul parinte de a face binele tuturor in posesia actului de donatie*.
Si abia dupa obtinerea acestei donatii au inceput naduselile pe bietul preot. A ajuns la Ministerul Instructiunii Publica, s-a dus vestea cu adevarat ca de popa tuns de parintele Alexandru de la Targoviste, care nu-l slabea nici in ruptul capupui pe ministru, ce venea la aces departament de bani, bani si iar bani. D-nul ministru Angelescu ar fi spus: "Daca pe popa asta de la Targoviste il dai afara pe usa, el intra pe fereastra, ca ovreiul, numai sa mai rupa ceva pentru liceul lui."
Si a rupt, a rupt mereu bani de oriunde, de a pornit acest locas frumos, cu adevarat frumos si trebuincios tuturor generatilor prezente si viitoare, netinand socoteala de maraielile dusmanilor.
Odata, domnul ministru Angelescu, la care se dusese cu mai multi politicieni cu vaza de la noi, suparat se vede, aproape i-a dat afara pe toti, refuzandu-le banii ce cereau cu totii pentru liceu. Popa turbeaza de necaz. A iesit din minister si s-a postat afara la usa, singur langa automobilul ministrului, cu gandul sa-i zica de-ale bune. Cum s-a dat jos ministrul si, cand da ochii de preot, care se rosise ca para focului si era gata sa inceapa, ministru se duce drept la el si-i zice: "Ia asculta, parinte, vino singur la mine sa-ti dau bani, nu-mi mai bate mereu capul cu toata lumea sa mi-o pui in cap! Sa stai sa-ti iei ordonanta, ca iti mai dau ceva."
Acum, mai are o singura dorinta, dar e foarte amarat de nepasarea unora si de zazaniile altora! Sa se termine odata definitiv tot localul, sa faca calorifere peste tot si o mare serbare in sala de festivitati, dupa care sa faca pe voia dusmanilor si neputinciosilor de a-l imita si sa plece la Bucuresti, unde voieste sa faca alte bunatati pentru poporul drept-credincios, in casa carora sa intre cu evlavie la fiecare zi intai a fiecarei luni, botezandu-i in cantecul frumos is crestinesc: "Mantuieste Doamne, poporul Tau, si binecuvanteaza mostenirea Ta, biruinta Regelui nostru in lupta celor potrivnici daruieste si cu crucea Ta pazeste pe poporul Tau", pentru ca, incetul cu inceptul, sa faca si pe cei din Bucuresti, din care multi au cam uitat locasurile Domnului sa ia calea bisericii, de unde iesi intotdeauna cu sufletul mai usurat de pacate.
Tache D. Atanasiu
Gura Targovistei, an I, nr. 2, 10 iunie 1928
Cum a luat fiinta colonia scolara a liceului de fete "Constantin Carabella" din Targoviste
Omului care are nascut in el spiritul constructiv nu-i vine nici intr-un an sa stea degeaba, sa nu faca ceva. Uitati-va la prietenul Iorgu Th. Lazarescu, fruntasul comerciant din Targoviste! El moare si inviaza daca intr-un an nu face o constructie sau o modificare de constructie oricat de mica, numai sa faca. Dar omul despre care vorbesc eu aci e altul si sa vedeti cine e!
Eram in vara anului 1926, iesisem de la o sedinta a comitetului scolar! Parintele Alexandru Popescu, simpaticul nostru presedinte, imi zice: "Stii ce, nene Tache! Fa rost d-ta de bilete, ca esti la putere, si hai sa luam si pe Tebeica si pe Peterneli si sa mergem sa cumparam un loc la Tekirghiol, unde sa facem o colonie scolara pentru elevele noastre."
Atat mi-a trebuit si daca nu chiar a doua zi am fost la domnunl Victor Baranga la Bucuresti, de unde am facut rost de 4 bilete de cl. II si, peste cateva zile iata-ne pe catesi patru in tren, pornind la facut treaba pentru sanatatea copiilor tuturor.
Cercetam noi si vazuram in dreapta si in stanga locuri si care care erau de vanzare, dar peste tot nu prea ne ajungeam din pret.
Parintele puse ochii pe o casa, un fel de vila, zisa "Gheorghian", cea mai apropiata de baile reci de la lac si tura-vura cu ajutorul de primar Georgescu al Techirghiolului, care avea procura de inchiriat, inchiriem pentru anul acela "Vila Gheorghian" unde am si adus prima noastra colonie la Techirghiol-Sat.
La inapoiere, pentru ca eu vazusem in fata instalaltiilor de bai ale Eforiei Spitalelor Civile dintre lac si Marea Neagra o mare plantatie de salcami, care se intindea pana aproape de satul Techirghiol, si din vorba in vorba cu companionii nostri de drum, imi veni in minte oarecare cuvinte rostite de domnul maresal Averescu, relative la sanatatea copiilor, pusei in legatura dragostea ce sotia acestui mare si ilustru general arat pentru fetele studente din caminul Spiru Haret, cum si cele ce a facut pentru orfanii de razboi de la Bacau si, sosit la Targoviste, iata-ma la biroul meu de la prefectura, scriind urmatoarea scrisoare Doamnei Clotilda generla Averescu:
"Mult stimata si venerata Doamna,
Bunul dumneavoastra sot, Primul Ministru al Tarii Noastre, spunea acum cativa ani (cand partidul nostru era in opozitie), in fata casei taranului Petrica Ditescu din comuna Voinesti, judetul Dambovita, unde dormise si unde se crestina in ziua aceea un nepot al lui Ditescu, micul Alexandru I. Anastasescu, ca: noi (adica Partidul Poporului), cand vom mai veni odata la guvern, in loc sa ne gandim sa guvernam cu banci sau prin banci, sa ne gandim sa facem mai bine crescatorii de copii, unde sa se dea micutilor aceeasi mancare, insa preparata mai bine, imbracaminte mai calduroasa iarna si aer, cat mai mult aer, in camerele unde dorm. Spunea atunci Excelenta sa, ca efectul acestor crescatorii nu se va cunoaste imediat in generatiile viitoare, dupa cateva decenii vor cunoaste binefacerile lor.
A facut atunci si un joc de cuvinte, atribuit faimoasei devize a Partidului Liberal, "Prin noi insine", pe care spunea ca o adoptati si Domnia Voastra, dar ca e o mare deosebire intre una si alta. Pa cand liberalii zic: prin noi insine, dar pentru noi si ai nostri, Domni Voastra ziceti si executati: "prin noi insine, dar pentru altii".
Bazat, dar, pecele ce am auzit din gura acestui mare sef de partid, azi Sef al Guvernului Majestatii Sale Regelui, si pe cele ce se stie de intreg poporul roman cu stiinta de carte care a citit si citesc despre operele de cultura si de binefacerece ati facut si patronati, imi permit respectuos a va ruga sa binevoiti a face oricum veti crede de cuviinta, ca deocamdata Statul nostru sa ia masuri pentru expropierea fortata a unui mare teren langa lacul binefacator (Techirghiolul), care sa se parceleze in 71 de parele, dandu-se gratuit fiecarui judet cate o parcela de care sa fie obligat ca in unire cu comunele respective si cu ajutorul tuturor comitetelor scolare din orase si de la tara sa construiasca fiecare judet ori cate doua vile - una pentru fete si alta pentru baieti -, ori o singura mare vila, cu intrari separate, in care sa fie adapostiti si hraniti toti copiii suferinzi ce ar avea prescriptiile medicilor de plasa si medicilor primari de judete, pentru a face cura in acea localitate.
Pentru intretinerea celor saraci aici, ar putea cotiza de asemenea judetul, comuna si asistenta sociala, care ar putea obtine infiintarea unui timbru special de "Sanatatea copiilor", pe care sa fie chipul Majestatii Sale Regina, timbru lipit obligatoriu pe toate cererile adresate tuturor autoritatilor.
Trebuie sa ne inchipuim si apropierea ce s-ar face intre copiii acestei tari, care din fundul Banatului, Basarabiei, Ardealului si din Vechiul Regat s-ar cunoaste, ar vorbi o limba si ar afla obiceiurile de pe toate meleagurile noastre.
Noi, cei din Dambovita, gratie interesului ce se pune de comitetul scolar al liceului de fete "Constantin si Maria Carabella" din Targoviste, care are una din cele mai frumoase si mari constructii din tara, gratie energiei si sarguintei puse de presedintele acestui comitet, Preotul Al. Popescu, am inchiriat pentru anul acesta o casa in localitate, pentru a trimite o mica colonie scolara, si intentionam sa cumparam un loc pentru a construi in viitor, numai pentru liceul nostru, o asemenea constructie, dar care s-ar contopi, daca ideea ce supun cu respect aci s-ar traduce in fapt implinit asa de usor, pentru cei ce vor binele natiunii noastre.
Sa traiti inca multi ani, stimata si venerata Doamna, ca sa fiti cat mai mult indrumatoarea fetelor noastre spre munca, cinste s iadevar.
Tache D. Athanasiu, ziarist, consilier judetean".
La 7 august 1926, primi urmatorul raspuns:
"Stimate Domn,
Cu multa placere am citit de initiativa asa de laudabila ce ati luat, calauzit fiind de vorbele spuse mai demoult de Domnul General.
Dansul are un proiect vast in aceasta privinta, pe care il va pune in aplicare cat va putea mai curand; mult bine se va putea realiza cu acest lucru, caci ingrijind copiii, se asigura viitorul neamului si al tarei.
Ne-am bucurat impreuna foarte mult, vazand ca vorbele lui au gasit un ecou in sufletele domneavoastra si va uram cea mai buna reusita, cu speranta de a putea sa vedem in curand generalizata initiativa ce-ati luat, punan la contributie eforturile tuturor oamenilor buni ca dumneavoastra.
Primiti va rog expresiunea distinsei mele consideratiuni."
Foarte bucuros si magulit de marea onoare ce mi s-a facut de catre aceasta distinsa si cumsecade doamna, sotie de prim-ministru in functiune, care coincidea cu propunerile ce facuse chiar atunci in o sedinta a Consiliului de ministri domnul prim ministru, general Averescu, pentru a se lua masuri urgente si realizabile de a se ocupa toate judetele cu trimiterea copiilor suferinzi la mare si la munte (a se vedea darea de seama din "Universul" si din toate ziarele de atunci).
Deci, pentru ca posedam astfel de scrisoare ce crispa de multe ori fata sireata si invidioasa a prefectului cu mustata rosie, pusei in ciuda lui (dar si de teama ce avea ca nu-i voi pune 250.000 lei pentru cumpararea unui alt automobil pentru prefect), in bugetul judetului pe 1927, 200.000 lei pentru coloniilor scolare.
Prefectul Anastasescu, alergand la tertipuri avocatesti si ilegale, a cautat in o sedinta ce se tinea de consiliu in Sala de Arme contra legei sa reduca la 100.000 lei aceasta suma, desigur ca sa aiba el de unde cere deschiderea creditului de 100.000 lei ce a dat in preajma plecarii de la prefectura, onorarii de avocat la unul de ai nostri si la un liberal, senator azi, in procesul Costandache cu tribunalul, pentru care judetul aud ca a platit de s-a smintit pretentiile antreprenorului, dar si domnul Anastasescu, in ziua cand era gata-gata sa-l bage liberalii la racoare, a dat fuga la domnul senator cu pricina, de l-a trimis la Bucuresti si l-a scapat prin domnu ministru Dimitriu.
Cum, pentru anul 1927, eu gasisem o pereche de case, proprietate a prietenului meu, ca frate, Alexandru Argesiu, care le avea la Terchirghiol-sat si pe capul caruia punandu-ma sa le vanda pentru aceasta frumoasa idee, il convinsei si cand fratele Alecu veni la Targoviste, parintele Alexandru dete fuga la tocmeala din 240.000 lei, cat cerea pe case cu 1540 mp, domnul Argesiu lasa dupa insistentele noastre la 200.000 lei, sa ne priveasca insa toate cheltuielile.
La cateva zile, parintele zise: da fuga, Tache, la Bucuresti si da-i acesti 75.000 lei arvuna, pentru case, domnului Argesiu, si restul aranjeaza sa-l dam in doua rate, ca sa intram in bugetul anului 1928, dar sa le stapanim de acum. Zis si facut, si iata-ne in al doilea an instalati in casa noastra, unde intrebati, va rugam, pe oricare din colonistele care a fost cu noi, cum a trait, cum a fost ingijite si supravegheate si cum a venit inapoi la casa parinteasca?! Suntem siguri ca chiar putini dusmani invidiosi si neputinciosi de a face binele tuturor, ce are parintele Alexandru si multi dusmani ce am eu, pentru ca le spui si din gura si aci pacatele ce au fiecare si ii batjocoresc sa fie si cu stea in frunte, daca au gheare lungi si vor crapa de necaz dusmani, cand vor auzi numai adevarul adevarat cum si cel fel ne-am purtat si credem ca ne vom purta si in viitor.
Tache Athanasiu
(Gura Targovistei, an I, nr. 4, 25 iunie 1928)
Am gasit in cartea Spicuiri din presa interbelica damboviteana scrisa de Mihai Oproiu si Mihaela Oproiu, doua articole despre infiintarea acestui liceu pe care le reproduc pe blog.
Cum a luat fiinta liceul de fete dela Targoviste "Constantin N. Carabella"
Era acum 8 ani. Fata mea, Elena-Dora, fina bietului Ion I. Dalles, mort de tanar, la 33 de ani, zdrobind de durere pe maica-sa si pe noi, care-i stiam sufletul lui, dar in zambetul ascuns al unor neamuri ce voiau sa-l mosteneasca - iesise din clasa a IV-a primara.
Ma pomenesc acasa cu o scrisoare trimisa de preacucernicul preot Al. Popescu-Grecea sau "Leu" - cum ii zicea domnul V. Baranga - in care ne spunea ca ar fi bine sa ne strangem si sa facem un liceu pentru fetele noastre, pentru a nu le mai trimite prin straini asa de mici.
Am acceptat numaidecat aceasta idee si cautam sa o generalizez printre concetatenii mei, parinti de fete. Unii primeau bucurosi, altii indoielnici si nehotarati cum, de altfel, suntem mai toti targovistenii de azi, consecinta - se vede - a tembelismului lepadat de orientati pe aici, ziceau: "Da! TI-ai gasit! Popa Burtea - asa ii mai zic unii prietenului Alexandru - si sa faca liceu!"
Altii iar: "Popii se amesteca in toate si popa asta se vara ca piperul in terce, peste tot locul". Si cate si mai cate nu i-a auzit fata cinstita a sfintiei sale, ca i se zicea in dos.
Si cucernicia sa, foarte frumos, nu s-a descurajat si sinchisit de mutrele batjocoritoare ale unor interesati si a pornit la drum, apoi a tinut-o pe el tot inainte.
Intai a cumparat niste case, pe urma le-a cumparat. Si recunosc ca fiind ales in comisiunea de evaluare de o adunare generala, insumi eu - adica credeti ca eu nu sunt tembel? Ba prea sunt, uneori - am excelat prin lipsa de la comisiune, asa ca parintele i-a dat inainte si iaca-ne instalati pe Calea Domneasca, in casele noastre, acolo unde e azi scoala comerciala.
Dar, fata noastra bisericeasca nu se astampara deloc. Visa si pace un local maaare, frrrrumos si cu tot confortul, pentru odraslele tuturor conjudetenilor si concetatenilor nostri, care sa ramana in vecii vecilor.
Cum a facut, cum a dres, s-a dat cu binisorul pe langa bunul nostru orasean, frunts intre fruntasi, domnul Costica N. Carabella, si cu sosele si momele, amintindu-i mereu de partea sufletului si viata vesnica ce ar avea daca ar da pentru scoala de luminat fetele romanilor - si, cu toata diferenta de idei ce aflai acum de curand ca avea sotia sa, moarta anul acesta, care tinea ca averea domnului Carabella sa ramaie copiilor ce raposata avea din alta casnicie - iata-l pe nesatiosul parinte de a face binele tuturor in posesia actului de donatie*.
Si abia dupa obtinerea acestei donatii au inceput naduselile pe bietul preot. A ajuns la Ministerul Instructiunii Publica, s-a dus vestea cu adevarat ca de popa tuns de parintele Alexandru de la Targoviste, care nu-l slabea nici in ruptul capupui pe ministru, ce venea la aces departament de bani, bani si iar bani. D-nul ministru Angelescu ar fi spus: "Daca pe popa asta de la Targoviste il dai afara pe usa, el intra pe fereastra, ca ovreiul, numai sa mai rupa ceva pentru liceul lui."
Si a rupt, a rupt mereu bani de oriunde, de a pornit acest locas frumos, cu adevarat frumos si trebuincios tuturor generatilor prezente si viitoare, netinand socoteala de maraielile dusmanilor.
Odata, domnul ministru Angelescu, la care se dusese cu mai multi politicieni cu vaza de la noi, suparat se vede, aproape i-a dat afara pe toti, refuzandu-le banii ce cereau cu totii pentru liceu. Popa turbeaza de necaz. A iesit din minister si s-a postat afara la usa, singur langa automobilul ministrului, cu gandul sa-i zica de-ale bune. Cum s-a dat jos ministrul si, cand da ochii de preot, care se rosise ca para focului si era gata sa inceapa, ministru se duce drept la el si-i zice: "Ia asculta, parinte, vino singur la mine sa-ti dau bani, nu-mi mai bate mereu capul cu toata lumea sa mi-o pui in cap! Sa stai sa-ti iei ordonanta, ca iti mai dau ceva."
Acum, mai are o singura dorinta, dar e foarte amarat de nepasarea unora si de zazaniile altora! Sa se termine odata definitiv tot localul, sa faca calorifere peste tot si o mare serbare in sala de festivitati, dupa care sa faca pe voia dusmanilor si neputinciosilor de a-l imita si sa plece la Bucuresti, unde voieste sa faca alte bunatati pentru poporul drept-credincios, in casa carora sa intre cu evlavie la fiecare zi intai a fiecarei luni, botezandu-i in cantecul frumos is crestinesc: "Mantuieste Doamne, poporul Tau, si binecuvanteaza mostenirea Ta, biruinta Regelui nostru in lupta celor potrivnici daruieste si cu crucea Ta pazeste pe poporul Tau", pentru ca, incetul cu inceptul, sa faca si pe cei din Bucuresti, din care multi au cam uitat locasurile Domnului sa ia calea bisericii, de unde iesi intotdeauna cu sufletul mai usurat de pacate.
Tache D. Atanasiu
Gura Targovistei, an I, nr. 2, 10 iunie 1928
Cum a luat fiinta colonia scolara a liceului de fete "Constantin Carabella" din Targoviste
Omului care are nascut in el spiritul constructiv nu-i vine nici intr-un an sa stea degeaba, sa nu faca ceva. Uitati-va la prietenul Iorgu Th. Lazarescu, fruntasul comerciant din Targoviste! El moare si inviaza daca intr-un an nu face o constructie sau o modificare de constructie oricat de mica, numai sa faca. Dar omul despre care vorbesc eu aci e altul si sa vedeti cine e!
Eram in vara anului 1926, iesisem de la o sedinta a comitetului scolar! Parintele Alexandru Popescu, simpaticul nostru presedinte, imi zice: "Stii ce, nene Tache! Fa rost d-ta de bilete, ca esti la putere, si hai sa luam si pe Tebeica si pe Peterneli si sa mergem sa cumparam un loc la Tekirghiol, unde sa facem o colonie scolara pentru elevele noastre."
Atat mi-a trebuit si daca nu chiar a doua zi am fost la domnunl Victor Baranga la Bucuresti, de unde am facut rost de 4 bilete de cl. II si, peste cateva zile iata-ne pe catesi patru in tren, pornind la facut treaba pentru sanatatea copiilor tuturor.
Cercetam noi si vazuram in dreapta si in stanga locuri si care care erau de vanzare, dar peste tot nu prea ne ajungeam din pret.
Parintele puse ochii pe o casa, un fel de vila, zisa "Gheorghian", cea mai apropiata de baile reci de la lac si tura-vura cu ajutorul de primar Georgescu al Techirghiolului, care avea procura de inchiriat, inchiriem pentru anul acela "Vila Gheorghian" unde am si adus prima noastra colonie la Techirghiol-Sat.
La inapoiere, pentru ca eu vazusem in fata instalaltiilor de bai ale Eforiei Spitalelor Civile dintre lac si Marea Neagra o mare plantatie de salcami, care se intindea pana aproape de satul Techirghiol, si din vorba in vorba cu companionii nostri de drum, imi veni in minte oarecare cuvinte rostite de domnul maresal Averescu, relative la sanatatea copiilor, pusei in legatura dragostea ce sotia acestui mare si ilustru general arat pentru fetele studente din caminul Spiru Haret, cum si cele ce a facut pentru orfanii de razboi de la Bacau si, sosit la Targoviste, iata-ma la biroul meu de la prefectura, scriind urmatoarea scrisoare Doamnei Clotilda generla Averescu:
"Mult stimata si venerata Doamna,
Bunul dumneavoastra sot, Primul Ministru al Tarii Noastre, spunea acum cativa ani (cand partidul nostru era in opozitie), in fata casei taranului Petrica Ditescu din comuna Voinesti, judetul Dambovita, unde dormise si unde se crestina in ziua aceea un nepot al lui Ditescu, micul Alexandru I. Anastasescu, ca: noi (adica Partidul Poporului), cand vom mai veni odata la guvern, in loc sa ne gandim sa guvernam cu banci sau prin banci, sa ne gandim sa facem mai bine crescatorii de copii, unde sa se dea micutilor aceeasi mancare, insa preparata mai bine, imbracaminte mai calduroasa iarna si aer, cat mai mult aer, in camerele unde dorm. Spunea atunci Excelenta sa, ca efectul acestor crescatorii nu se va cunoaste imediat in generatiile viitoare, dupa cateva decenii vor cunoaste binefacerile lor.
A facut atunci si un joc de cuvinte, atribuit faimoasei devize a Partidului Liberal, "Prin noi insine", pe care spunea ca o adoptati si Domnia Voastra, dar ca e o mare deosebire intre una si alta. Pa cand liberalii zic: prin noi insine, dar pentru noi si ai nostri, Domni Voastra ziceti si executati: "prin noi insine, dar pentru altii".
Bazat, dar, pecele ce am auzit din gura acestui mare sef de partid, azi Sef al Guvernului Majestatii Sale Regelui, si pe cele ce se stie de intreg poporul roman cu stiinta de carte care a citit si citesc despre operele de cultura si de binefacerece ati facut si patronati, imi permit respectuos a va ruga sa binevoiti a face oricum veti crede de cuviinta, ca deocamdata Statul nostru sa ia masuri pentru expropierea fortata a unui mare teren langa lacul binefacator (Techirghiolul), care sa se parceleze in 71 de parele, dandu-se gratuit fiecarui judet cate o parcela de care sa fie obligat ca in unire cu comunele respective si cu ajutorul tuturor comitetelor scolare din orase si de la tara sa construiasca fiecare judet ori cate doua vile - una pentru fete si alta pentru baieti -, ori o singura mare vila, cu intrari separate, in care sa fie adapostiti si hraniti toti copiii suferinzi ce ar avea prescriptiile medicilor de plasa si medicilor primari de judete, pentru a face cura in acea localitate.
Pentru intretinerea celor saraci aici, ar putea cotiza de asemenea judetul, comuna si asistenta sociala, care ar putea obtine infiintarea unui timbru special de "Sanatatea copiilor", pe care sa fie chipul Majestatii Sale Regina, timbru lipit obligatoriu pe toate cererile adresate tuturor autoritatilor.
Trebuie sa ne inchipuim si apropierea ce s-ar face intre copiii acestei tari, care din fundul Banatului, Basarabiei, Ardealului si din Vechiul Regat s-ar cunoaste, ar vorbi o limba si ar afla obiceiurile de pe toate meleagurile noastre.
Noi, cei din Dambovita, gratie interesului ce se pune de comitetul scolar al liceului de fete "Constantin si Maria Carabella" din Targoviste, care are una din cele mai frumoase si mari constructii din tara, gratie energiei si sarguintei puse de presedintele acestui comitet, Preotul Al. Popescu, am inchiriat pentru anul acesta o casa in localitate, pentru a trimite o mica colonie scolara, si intentionam sa cumparam un loc pentru a construi in viitor, numai pentru liceul nostru, o asemenea constructie, dar care s-ar contopi, daca ideea ce supun cu respect aci s-ar traduce in fapt implinit asa de usor, pentru cei ce vor binele natiunii noastre.
Sa traiti inca multi ani, stimata si venerata Doamna, ca sa fiti cat mai mult indrumatoarea fetelor noastre spre munca, cinste s iadevar.
Tache D. Athanasiu, ziarist, consilier judetean".
La 7 august 1926, primi urmatorul raspuns:
"Stimate Domn,
Cu multa placere am citit de initiativa asa de laudabila ce ati luat, calauzit fiind de vorbele spuse mai demoult de Domnul General.
Dansul are un proiect vast in aceasta privinta, pe care il va pune in aplicare cat va putea mai curand; mult bine se va putea realiza cu acest lucru, caci ingrijind copiii, se asigura viitorul neamului si al tarei.
Ne-am bucurat impreuna foarte mult, vazand ca vorbele lui au gasit un ecou in sufletele domneavoastra si va uram cea mai buna reusita, cu speranta de a putea sa vedem in curand generalizata initiativa ce-ati luat, punan la contributie eforturile tuturor oamenilor buni ca dumneavoastra.
Primiti va rog expresiunea distinsei mele consideratiuni."
Foarte bucuros si magulit de marea onoare ce mi s-a facut de catre aceasta distinsa si cumsecade doamna, sotie de prim-ministru in functiune, care coincidea cu propunerile ce facuse chiar atunci in o sedinta a Consiliului de ministri domnul prim ministru, general Averescu, pentru a se lua masuri urgente si realizabile de a se ocupa toate judetele cu trimiterea copiilor suferinzi la mare si la munte (a se vedea darea de seama din "Universul" si din toate ziarele de atunci).
Deci, pentru ca posedam astfel de scrisoare ce crispa de multe ori fata sireata si invidioasa a prefectului cu mustata rosie, pusei in ciuda lui (dar si de teama ce avea ca nu-i voi pune 250.000 lei pentru cumpararea unui alt automobil pentru prefect), in bugetul judetului pe 1927, 200.000 lei pentru coloniilor scolare.
Prefectul Anastasescu, alergand la tertipuri avocatesti si ilegale, a cautat in o sedinta ce se tinea de consiliu in Sala de Arme contra legei sa reduca la 100.000 lei aceasta suma, desigur ca sa aiba el de unde cere deschiderea creditului de 100.000 lei ce a dat in preajma plecarii de la prefectura, onorarii de avocat la unul de ai nostri si la un liberal, senator azi, in procesul Costandache cu tribunalul, pentru care judetul aud ca a platit de s-a smintit pretentiile antreprenorului, dar si domnul Anastasescu, in ziua cand era gata-gata sa-l bage liberalii la racoare, a dat fuga la domnul senator cu pricina, de l-a trimis la Bucuresti si l-a scapat prin domnu ministru Dimitriu.
Cum, pentru anul 1927, eu gasisem o pereche de case, proprietate a prietenului meu, ca frate, Alexandru Argesiu, care le avea la Terchirghiol-sat si pe capul caruia punandu-ma sa le vanda pentru aceasta frumoasa idee, il convinsei si cand fratele Alecu veni la Targoviste, parintele Alexandru dete fuga la tocmeala din 240.000 lei, cat cerea pe case cu 1540 mp, domnul Argesiu lasa dupa insistentele noastre la 200.000 lei, sa ne priveasca insa toate cheltuielile.
La cateva zile, parintele zise: da fuga, Tache, la Bucuresti si da-i acesti 75.000 lei arvuna, pentru case, domnului Argesiu, si restul aranjeaza sa-l dam in doua rate, ca sa intram in bugetul anului 1928, dar sa le stapanim de acum. Zis si facut, si iata-ne in al doilea an instalati in casa noastra, unde intrebati, va rugam, pe oricare din colonistele care a fost cu noi, cum a trait, cum a fost ingijite si supravegheate si cum a venit inapoi la casa parinteasca?! Suntem siguri ca chiar putini dusmani invidiosi si neputinciosi de a face binele tuturor, ce are parintele Alexandru si multi dusmani ce am eu, pentru ca le spui si din gura si aci pacatele ce au fiecare si ii batjocoresc sa fie si cu stea in frunte, daca au gheare lungi si vor crapa de necaz dusmani, cand vor auzi numai adevarul adevarat cum si cel fel ne-am purtat si credem ca ne vom purta si in viitor.
Tache Athanasiu
(Gura Targovistei, an I, nr. 4, 25 iunie 1928)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
