Toti cinefilii trebuie sa il vada.
E impresionanta scena concertului, cand Weronika pica si toti (spectatori, orchestra) se reped la ea, apoi cand o inmormanteaza. Imaginea vazuta din mormant este unica. Nu mi-am pus niciodata problema pana acum...
A mai fost impresionanta scena teatrului de marionete, simbolizand jocul destinului.
Maniera in care e filmat e unica. Pentru mine cel putin. Am mai vazut filme de alti regizori mari, dar nici unul ca asta.
Kieślowski a mai realizat printre altele Trois couleurs: Bleu, Blanc et Rouge. Am inteles ca este un film de referinta al genului film-noir.
Despre Kieślowski puteti citi cate ceva aici.
Traiasca youtubeul:
Eu nu sunt cinefil. Ma uit la maxim un film pe luna. Dar atunci cand ma uit prefer sa vad unul de calitate. Noroc ca am prieteni care stiu sa recomande.
2 comentarii:
Nu-mi împrumuţi şi mie prietenii ăia? Hai că o să văd şi eu filmul, când apuc ceva timp liber. Discutăm mai multe apoi :D
L-am vazut aseara. Foarte dezamagita. Efectele sunt intr-adevar super, iar muzica e mareata si emotionanta. In schimb povestii ii lipseste liantul. Te astepti la ceva si esti lasat in aer. Si destule scene fatis sexuale doar pentru publicitate :( Pacat...
Trimiteți un comentariu